Achitare.Refuzul nejustificat al administratorului de a prezenta documentele solicitate trebuie dovedit.

 

DOSAR NR.50697/3/2011*

(2127/2014)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.54/A

Şedinţa publica de la 06.01.2015

 

C U R T E A,

Asupra apelului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr.69 din 31.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, în dosarul nr. 50697/3/2011, în baza art. 334 C.pr.pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului M T prin rechizitoriu din infracţiunile prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., în infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C.pen. şi art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 33 lit. a C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. a fost achitat inculpatul M T, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. a fost achitat inculpatul M T sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, Sector 5.

A fost respinsă solicitarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de instituire a măsurilor asigurătorii.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 300 de lei, a fost din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 279/P/2010 din data de 20.06.2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia I-a Penală, sub nr. 50697/3/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în lipsă, a inculpatului M T, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că, în calitate de administrator al SC T R T SRL, inculpatul M T a refuzat în mod nejustificat şi constant să prezinte organelor fiscale competente documentele legale şi bunurile din patrimoniul SC T R T SRL, deşi a fost convocat de 6 ori, această activitate fiind realizată în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale. S-a mai arătat că în urma modificării articolului 4 din Legea nr. 241/2005 prin OUG nr. 54/23.06.2010 contribuabilul are obligaţia de a da curs somaţiei în termen de 15 zile de la primirea acesteia şi că inculpatul nu a dat curs unui număr de 6 somaţii în scopul vădit de a evita stabilirea obligaţiilor sale fiscale şi pentru însuşirea pe nedrept de valori aparţinătoare bugetului consolidat al statului, dar şi împrejurarea că acesta s-a ascuns şi nu a putut fi găsit la sediul declarat al societăţii.

S-a mai arătat că inculpatul a evidenţiat în documentele legale sau contabile cheltuieli care nu aveau la bază operaţiuni reale sau a evidenţiat alte operaţiuni fictive referitoare la relaţiile comerciale cu două firme declarate inactive şi care erau efectiv inactive. În acest sens, s-a susţinut că potrivit declaraţiilor 394 în perioada 2007-2009 societatea SC T R T SRL ar fi realizat raporturi comerciale cu SC C I SRL, societate declarată inactivă începând cu data de 26.02.2008, publicarea în Monitorul Oficial realizându-se la aceeaşi dată, şi SC D S I SRL, societate, de asemenea, declarată inactivă cu începere de la data de 26.02.2008. S-a susţinut că, potrivit actelor întocmite de autoritatea fiscală şi a raportului specialistului DNA, SC T R T SRL, prin inculpatul M T, a evidenţiat în contabilitatea proprie operaţiuni comerciale pretins a fi efectuate în perioada 26.02.2008-31.12.2009 cu SC D S I SRL şi SC C I SRL, fapt ce a dus la prejudicierea bugetului consolidat al statului.

Situaţia de fapt reţinută s-a bazat pe plângerea penală formulată de ANAF şi documente provenind de la această instituţie – procese-verbale, invitaţii, somaţii; actele constitutive ale SC T R T SRL; declaraţiile cod 394, 100 şi 300 ale SC T R T SRL, acte financiar-contabile pentru această societate; raportul specialistului DNA.

S-a mai precizat că, în cauză, nu s-a putut proceda la prezentarea materialului de urmărire penală întrucât în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că M T s-a sustras urmăririi penale, potrivit celor arătate de mama sa acesta fiind plecat din ţară din prima jumătate a anului 2010, şi că nu s-a putut proceda la instituirea măsurilor asigurătorii întrucât nu au fost identificate bunuri mobile ori imobile proprietate a inculpatului.

După sesizarea instanţei, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului M T şi a părţii responsabile civilmente SC T R T SRL cu suma de 11.452.750 lei, sumă la care au fost calculate şi obligaţii fiscale accesorii de la momentul producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală, solicitând, totodată, înfiinţarea de măsuri asigurătorii.

În cursul cercetării judecătoreşti, s-a procedat la audierea în calitate de martori a numiţilor M S L (administrator al SC D S I SRL), F A (administrator al SC C I SRL), S D (contabil menţionat pe situaţiile financiare depuse de SC T R T SRL la datele de 30.06.2008, 31.12.2008, 30.06.2009), A C (administrator al SC D S I SRL ), B B G (persoană al cărei nume apare pe unele dintre facturile emise de SC T R T SRL).

Totodată, au fost solicitate relaţii societăţilor comerciale menţionate în declaraţiile 394 ale SC T R T SRL, cu privire la raporturile cu această societate, şi s-a procedat la audierea administratorilor acestor societăţi - P I C G (administrator SC R I SRL), B M (administrator al SC C I C SRL), C M D (administrator SC E SRL), P P (administrator SC P T M SRL), T A (administrator SC E A SRL), D S P (administrator SC A A SRL), V V (administrator SC S L D SRL).

Au fost depuse la dosar facturile emise de SC T R T SRL către SC C I C SRL şi documente referitoare la plată, SC P T M SRL, SC R I SRL şi SC E SRL (3 volume ataşate separat).

Au fost solicitate relaţii de la unităţile bancare la care SC T R T SRL avea deschise conturi bancare cu privire la operaţiunile efectuate de societate în perioada vizată de rechizitoriu, relevante fiind cele comunicate de BANCA R, BANCA R şi BANCA R, unităţi bancare cărora le-au fost solicitate informaţii suplimentare cu privire la persoanele împuternicite să realizeze operaţiuni pe conturile SC T R T SRL, urmare a acestor relaţii procedându-se la audierea numiţilor D (fostă C) L A, R P, R C G.

S-au depus relaţii de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti din care a rezultat că SC T R T SRL nu figurează înregistrată în baza de date a acestei instituţii.

În cauză s-a dispus şi efectuarea unui raport de expertiză având ca obiect identificarea faptului dacă semnăturile aplicate pe documentele contabile înaintate de Administraţia Finanţelor Publice pentru SC T R T SRL în dreptului numelui M T; pe facturile fiscale nr. 9260042, 9260043, 9260046, la rubrica semnătura furnizorului şi pe contractul nr. 50/05.06.2008 şi pe actele adiţionale nr. 35, 84 şi 103, încheiate între SC T R T SRL şi SC E SRL, la rubrica executant; precum şi cele din actul adiţional nr. 5 din 30.03.2006, în dreptul numelui M T; contractul de împrumut de folosinţă nr. 5 din 30.03.2006, la rubrica comodatar; contractul de cesiune din data de 21.03.2006 la rubrica cesionar au fost efectuate de către inculpatul M T sau sunt contrafăcute, raportul fiind depus la dosar pentru termenul din data de 24.01.2013, termen la care a fost respinsă cererea reprezentantului Ministerului Public de solicitare de lămuriri suplimentare.

La data de 12.04.2014 sentinţa penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În motivele de apel ale Parchetului, a fost considerată ca fiind nelegală pentru greşita achitare a inculpatului M T, privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C.pen, art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/3005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen cu aplicarea finală a art. 33 lit. a C.pen.

Partea civilă ANAF a criticat hotărârea atât pe latură civilă, cât şi sub aspectul laturii penale deoarece, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că fapta nu există, astfel că a fost achitat inculpatul şi nu au fost acordate despăgubiri civile ANAF.

Prin decizia penală nr.309/A din 29.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 69/31.01.2013 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În baza art. 334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului M T din infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 13 C.pen..

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 13 C.pen. a fost condamnat inculpatul M T la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.pen..

În baza art. 65 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F..

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul M T, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T R T S.R.L., la plata sumei de 11.452.750 lei, din care, TVA – 6.800.818 lei şi 4.651.932 lei impozit pe profit, plus obligaţiile fiscale accesorii calculate de la data controlului – 21.08.2009 – până la data achitării integrale a debitului.

S-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului M T şi părţii responsabile civilmente S.C. T R T S.R.L. până la concurenţa sumei de 11.452.750 lei.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentinţe către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 191 alin. 1 şi 3 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul M T, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T R T S.R.L., la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat efectuate în fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Prin decizia nr. 1476/29.04.2014 a ÎCCJ, s-a dispus admiterea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA și de inculpatul M T, a fost casată în totalitatea decizia instanței de apel și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

Înalta Curte a constatat că, instanţa de apel, fără a administra probe în mod direct, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare, în condiţiile în care, în baza aceloraşi probe, instanţa de fond îl achitase. Astfel, pronunţarea unei soluţii de condamnare în apel fără administrarea de probe care să înlăture apărările care susţin nevinovăţia inculpatului, contravine rolului acestei căi de atac, dar şi principiului egalităţii armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil în materie penală.

În rejudecarea apelului după casare cauza a fost înregistrată la data de 17.06.2014, sub nr. 50697/3/2011*.

La termenul din data de 14.10.2014, inculpatul M T, prezent şi asistat de apărător ales, a solicitat audierea, deoarece nu a fost audiat niciodată, Curtea luând act de solicitarea acestuia, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, la fila 34.

În rejudecarea apelurilor, au fost audiați martorii T A, R C, B L, B M, D L A, şi A A, care au dat declaraţii ce au fost consemnate şi ataşate la dosar.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, Parchetul a solicitat desfiinţarea, în întregime, a sentinţei penale nr.69 din 31.01.2013 şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, în sensul condamnării inculpatului M T.

Partea civilă ANAF a criticat hotărârea atât pe latură civilă, cât şi sub aspectul laturii penale deoarece, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că fapta nu există, astfel că a fost achitat inculpatul şi nu au fost acordate despăgubiri civile ANAF.

Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate, dar și în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază că apelurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta:

În mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținând că atribuțiile de administrator au fost exercitate în fapt de o persoană străină, fără ca inculpatul să fie implicat în activitățile desfășurate, în înregistrarea operațiunilor în contabilitate sau să aibă cunoștință de aceasta. Deși probele readministrate cu ocazia rejudecării apelurilor au confirmat faptul că inculpatul a fost folosit pentru a semna actele de preluare a societății și procurile în baza cărora era administrată societate, aceste probe au dovedit faptul că inculpatul M nu a fost în totalitate străin de activitatea societății, unele din persoanele care au avut legături comerciale cu SC T R T SRL indicându-l ca fiind cel cu care luau legătura.(declarații martori)

Cu privire la neîndeplinirea condiţiilor privitoare la subiectul activ al infracţiunii, Curtea apreciază că săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală este imputabilă primordial persoanelor care au atribuţii de gestionare a patrimoniului persoanei juridice întrucât acestea au controlul asupra situaţiei de fapt şi de drept relevante fiscal a persoanei juridice, contribuabilul care datorează taxe şi impozite. Efectuarea unei operaţiuni sau realizarea unui venit este atribuţia reprezentantului legal al persoanei juridice – administrator, preşedinte, director executiv-, iar evidenţierea în sensul legii penale nu presupune simpla înregistrare a operaţiunii, ci evidenţierea acesteia în scopul de a produce efectele juridice proprii acestei operaţiuni, de drept comercial, fiscal, etc. Astfel, subiect activ al acestei infracţiuni nu este doar persoana fizică ce are atribuţii ce privesc evidenţierea în documentele contabile oficiale a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate, ci persoana obligată să conducă evidenţe financiar-contabile, în sensul legii 87/1994 şi a legii nr. 82/1991, contribuabilul şi deci, reprezentantul său legal, în temeiul art. 70, art. 72, art. 144 din legea 31/1990 (forma în vigoare la data săvârşirii faptei).

Potrivit. art. 4 alin. 1 din legea 87/1994, contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege, iar potrivit. art. 5 din aceeaşi lege, contribuabilii sunt obligaţi să declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile şi imobile aflate în proprietate sau obţinute cu orice titlu legal, precum şi alte valori care generează titluri de creanţă fiscală. Cum reglementarea evaziunii fiscale sancţionează neîndeplinirea acestor obligaţii, este firesc ca subiect activ al infracţiunii să fie subiectul căruia îi revin aceste obligaţii, contribuabilul care datorează taxe şi impozite, administratorul său răspunzând în temeiul dispoz. din legea nr. 31/1990 menţionate mai sus.

De altfel, art. 6 din legea 82/1991 prevede că orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. Prin urmare, administratorul, care are atribuţii de gestionare a patrimoniului persoanei juridice, pe care o reprezintă în raport cu terţii la încheierea actelor juridice, are obligaţia întocmirii documentului justificativ (actul juridic încheiat), în baza căruia se face înregistrarea în contabilitate.

În cauză, inculpatul era deținătorul părților sociale ale SC T R T SRL și administratorul de drept al acestei societăți, dar a împuternicit-o pe martora C L A să administreze societatea, iar din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul M nu hotăra cu privire la activitatea societății, ci martorul A. Totodată, se constată că din relaţiile comunicate de BANCA R, BANCA R şi BANCA R, singurele unităţi bancare prin intermediul cărora SC T R T SRL a desfăşurat operaţiuni în perioada relevantă, a rezultat că inculpatul M T nu a avut calitatea de persoană împuternicită să efectueze operaţiuni pe conturile societăţii, ulterior dobândirii calităţii de unic asociat şi administrator, şi nici nu a avut specimen de semnătură în bancă.

Curtea constată că, în cauză, există probe suficiente care dovedesc implicarea S.C. T R T S.R.L. în operaţiuni de evaziune fiscală în următoarea modalitate : societatea, care nu a avut niciun angajat, a fost folosită într-un circuit evazionist ca „firmă fantomă” în care factorul de decizie a aparţinut reprezentanţilor altor societăţi comerciale care, în fapt, au realizat evaziunea fiscală, sumele virate în contul acestei societăţi derivând din tranzacţii fictive şi fiind scoase din societate prin aceeaşi modalitate.

Implicarea inculpatului M T în activitatea S.C. T R T S.R.L. a constat în preluarea scriptică a acestei societăţi în anul 2006, inculpatul exercitând, în drept, calitatea de administrator. Or, în această calitate, inculpatul a cunoscut or, cu minime diligenţe, era obligat să cunoască faptul că, în contabilitatea acestei societăţi, au fost înregistrate operaţiuni realizate cu cele două firme declarate inactive, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat.

Activitatea inculpatului de acceptarea a preluării părților sociale și de semnare a procurilor cu privire la activitatea societății se circumscrie participației penale sub forma complicității materiale la infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită în calitate de autor de persoana care controla în fapt activitatea societății, elementul material fiind săvârșit de către inculpat cu intenție indirectă (inculpatul a avut o atitudine de totală indiferență față de faptele sale și având suficiente indicii din care să își dea seama că societatea era folosită pentru a efectua operațiuni comerciale fără plata taxelor și impozitelor datorate statului).

Prin urmare, Curtea constată că ansamblul probator administrat doevdește dincolo de orice îndoială rezonabilă complicitatea inculpatului M T care avea, în drept, calitatea de administrator al societăţii respective, astfel încât se impune codamnarea acestuia în raport de dispoz. art. 396 alin. 2 Cpp.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, Curtea reţine că textul legal în vigoare la data săvârşirii presupusei fapte incrimina refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de trei ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, calificată prin scop şi anume, împiedicarea efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, fiind necesar, în primul rând, să se probeze că toate cele trei somaţii au ajuns la cunoştinţa persoanei convocate. Numai în acest caz poate fi reţinut un refuz nejustificat de prezentare a documentelor în scopul împiedicării efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Or, Curtea constată că somaţiile din datele de 24.08.2009, de 31.08.2009 şi de 04.09.2009 au fost expediate la sediul SC T R T SRL din str. Humuleşti, nr. 8, bl. H6, sc. 3, et. 2, ap. 47, Bucureşti, sector 5, sediu expirat încă din data de 30.03.2007, conform contractului de comodat, aspect cunoscut de către organele fiscale.

Cele trei somaţii au fost returnate cu menţiunea „destinatar lipsă de la domiciliu” şi „expirat termen de păstrare”.

De altfel, corespondenţa anterioară purtată între organele fiscale şi SC T R T SRL, după data de 07.04.2006, la care inculpatul M T a devenit unic asociat şi a operat modificarea sediului în str. Humuleşti, a fost purtată tot la sediul din str. Argeşelu, Sector 5, Bucureşti, sediu pe care această societate îl deţinea în perioada în care administrator al societăţii era B L, rudă apropiată a numitului B M (adresele din data de 06.06.2006, 12.07.2007 – filele nr. 255 şi 104, vol. III, dosar de urmărire penală şi comunicările făcute la adresa din strada Hulumeşti – sediul firmei – fiind, în fapt, înmânate, personal, numitei S D).

În ceea ce priveşte somaţiile din datele de 25.02.2010, de 22.03.2010 şi de 29.03.2010, acestea au fost, deasemenea, expediate la sediul SC T R T SRL din str. Humuleşti, Bucureşti, Sector 5, sediu expirat încă de la data de 30.03.2007, condiţii în care, au fost returnate cu menţiunea „destinatar lipsă de la domiciliu” şi „expirat termen de păstrare”.

Aceste din urmă somaţii au fost comunicate şi la adresa din Str. Petrişor, nr. 6, Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, în condiţiile în care, începând cu data de 15.10.2009, inculpatul figura în bazele de date cu domiciliul în Bucureşti, Şos. Pantelimon, nr. 256, Sector 2.

De altfel, aceste ultime somaţii, expediate la o adresă la care inculpatul nu locuia, au fost primite nu de către inculpat, ci de către mama acestuia – M M, astfel cum a rezultat din cuprinsul confirmărilor de primire.

În consecinţă, se constată că inculpatul nu a primit somaţiile adresate la sediul firmei.

Constatând, aşadar, că somaţiile au fost adresate la sediul expirat deja de peste 2 ani al SC T R T SRL sau la o adresă unde inculpatul nu mai locuia din cursul anului 2009 pentru cele expediate în anul 2010, în mod temeinic şi legal Tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul a luat cunoştinţă de cele şase somaţii, pentru a se putea reţine un refuz nejustificat al acestuia de a răspunde solicitărilor de prezentare a unor documente în scopul împiedicării efectuării verificărilor financiare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în aprecierea Curţii, soluţia de achitare a inculpatului M T, în baza art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedură penală, este una corectă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 – inexistenţa unor somaţii legal făcute, care să fi ajuns la cunoştinţa inculpatului şi, consecvent, lipsa unui refuz nejustificat al inculpatului de a răspunde solicitărilor de prezentare a unor documente în scopul împiedicării efectuării verificărilor financiare.

Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, Curtea constată că de la data săvârșirii faptelor până la soluționarea definitivă a fost modificată în mod succesiv legea nr. 241/2005, reținând că în varianta anterioară modificării de la 22.03.2012, infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. a, alin. 3 era sancționată cu pedeapsă de la 5 la 11 ani închisoare, iar ulterior cu pedeapsă între 9 la 15 ani închisoare, astfel încât în raport de limitele de pedeapsă reține că mai favorabilă inculpatului este legea nr. 241/2005 în varianta anterioară modificării de la 22.03.2012. Corespunzător, va reție și Codul Penal din 1968, ce conține dispozițiile generale aplicabile in vigoare concomitent cu dispozițiile legii speciale reținute ca fiind mai favorabile inculpatului, cu care acesta face corp comun.

Curtea apreciază că, în raport de circumstanţele faptei: ce a avut ca rezultat un prejudiciu mare cauzat bugetului de stat, inculpatul sprijinind indirect activitatea persoanelor ce controlau în fapt societatea comercială, şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu a acoperit încă prejudiciul produs, dar nu are antecedente penale (în raport de care va reține circusmtanța atenunată prev. de art. 74 lit. a Cp di 1968) şi este o persoană integrată în societate, o pedeapsă de 4 ani închisoare corespunde gravităţii faptei şi periculozităţii sociale a inculpatului.

Cu privire, însă, la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, că a trecut deja un interval foarte mare de timp de la momentul săvârşirii infracţiunii, timp în care inculpatul a avut o conduită corespunzătoare, că inculpatul are un loc de muncă, iar scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea evaziunii fiscale este nu numai cel al prevenţiei generale şi speciale, dar şi recuperarea prejudiciului produs, în vederea acestui scop instituindu-se măsura asiguratorie a sechestrului, Curtea apreciază că pronunţarea condamnării prezintă un avertisment suficient pentru ca inculpatul să nu mai săvârşească alte infracţiuni, astfel încât nu se impune executarea pedepsei în regim închis, ci dimpotrivă, inculpatul poate beneficia de şansa de a dovedi că se poate îndrepta în stare de libertate, sub controlul organelor judiciare.

În urma condamnării pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziue fiscală, Curtea va admite acțiunea civilă formulată de ANAF și va obliga inculpatul la plata prejudiciului produs, așa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză.

Faţă de considerentele expuse mai sus Curtea, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 69/31.01.2013 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond, în baza art. 5 NCp:

În baza art. 386 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M T din infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 şi art. 13 C.pen. din 1968.

În baza art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 şi art. 13 C.pen. din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a Cp din 1968, art. 76 lit. b Cp din 1968 va condamna inculpatul M T la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C.pen. din 1968.

În baza art. 65 C.pen. din 1968 va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C.pen. din 1968 pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 ind. 1 Cp din 1968 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conf. art. 862 Cp din 1968.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cp. din 1968 va respecta urmatoarele masuri de supraveghere:

-sa se prezinte la Serviciului de Probaţiune de pe langa Tribunalul Bucureşti;

-sa anunte în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta şi orice deplasare care depaseste 8 zile precum şi intoarcerea;

-sa comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;

-sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

În baza art. 71 alin. 5 Cp din 1968 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Va atrage inculpatului atenția asupra dispoz. art. 86 ind. 4 Cp din 1968.

Va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F.. și va obliga inculpatul M T, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T R T S.R.L., la plata sumei de 11.452.750 lei, din care, TVA – 6.800.818 lei şi 4.651.932 lei impozit pe profit, plus obligaţiile fiscale accesorii calculate de la data controlului – 21.08.2009 – până la data achitării integrale a debitului.

Totodată, va institui măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului M T şi părţii responsabile civilmente S.C. T R T S.R.L. până la concurenţa sumei de 11.452.750 lei.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 va dispune comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentinţe către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Va obliga inculpatul M T, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T R T S.R.L., la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat efectuate în fond.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA şi de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 69/31.01.2013 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond, în baza art. 5 NCp:

În baza art. 386 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M T din infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968, în infracţiunea prevăzută de art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 şi art. 13 C.pen. din 1968.

În baza art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 şi art. 13 C.pen. din 1968, art. 74 alin. 1 lit. a Cp din 1968, art. 76 lit. b Cp din 1968 condamnă inculpatul M T la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.pen. din 1968.

În baza art. 65 C.pen. din 1968 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.pen. din 1968 pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 ind. 1 Cp din 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conf. art. 862 Cp din 1968.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cp. din 1968 dispune urmatoarele masuri de supraveghere:

-sa se prezinte la Serviciului de Probaţiune de pe langa Tribunalul Bucureşti;

-sa anunte în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta şi orice deplasare care depaseste 8 zile precum şi intoarcerea;

-sa comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;

-sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

În baza art. 71 alin. 5 Cp din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Atrage inculpatului atenția asupra dispoz. art. 86 ind. 4 Cp din 1968.

Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F..

Obligă inculpatul M T, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T R T S.R.L., la plata sumei de 11.452.750 lei, din care, TVA – 6.800.818 lei şi 4.651.932 lei impozit pe profit, plus obligaţiile fiscale accesorii calculate de la data controlului – 21.08.2009 – până la data achitării integrale a debitului.

Instituie măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului M T şi părţii responsabile civilmente S.C. T R T S.R.L. până la concurenţa sumei de 11.452.750 lei.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 dispune comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentinţe către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Obligă inculpatul M T, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T R T S.R.L., la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat efectuate în fond.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14.01.2015.