Prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii insolventei. Anulare acte frauduloase.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR: 1761

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 23.02.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :

PREŞEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: PS

GREFIER - IŞA

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile, având ca obiect cerere întemeiată pe dispoziţiile L.85/2006, privind procedura insolvenţei, privind pe reclamanta IM LICHIDATOR JUDICIAR AL T.C. în contradictoriu cu pârâţii E.P. şi T.C..

Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in şedinţa publica de la data de 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 23.02.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acţiunii comerciale de faţă constată următoarele:

Prin cererea, legal timbrată, înregistrată la data de 30 iulie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a comercială sub nr. 29817/3/2012 creditorul T.G.a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului T.C. (devenită între timp T.C.), care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 4.325.980,17 lei.

În motivarea cererii creditoarea arată că a încheiat cu debitoarea un contract de antrepriză în baza căruia a emis mai multe facturi în sumă de 4.325.980,17 lei, fără însă ca suma să fie achitată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 31 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În susţinerea cererii, a depus în copie facturi, contracte.

Conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cererea creditorului a fost comunicată debitorului, acesta necontestând starea de insolvenţă.

Cererea legal timbrată a fost însoţită de certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerţului.

La data de 04.11.2013 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 9099 prin care s-a deschis procedura generală a insolvenţei faţă de debitorul T.C. fiind numit administrator judiciar I.M..

La data de 13 ianuarie 2014 a fost publica în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 627 tabelul preliminar al creanţelor debitorului T.C. iar la data de 4 februarie 2014 în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 2234 a fost publicat tabelul preliminar rectificat.

După publicarea tabelului preliminar s-au formulat contestaţii la acest tabel care au fost soluţionate de judecătorul sindic.

În raportul de activitate al administratorul judiciar I.M, depus la termenul din data de 26 mai 2014, se reţine că debitoarea nu a depus plan de reorganizare, deşi şi-a manifestat intenţia prin cererea de deschidere pe care promovat-o, fiind astfel îndeplinite condiţiile pentru declanşarea procedurii falimentului în temeiul art. 107. alin. 1 lit. B, fiind depăşit şi termenul de depunere a planului de reorganizare.

Prin Sentinţa comercială nr. 5311 pronunţată la data de 26 mai 2014 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment general în privinţa debitorului T.C.ind numit lichidator judiciar I.M..

La data de 4 decembrie 2014 lichidatorul judiciar I.M. şi M.I., preşedintele Comitetului creditorilor debitorului T.C., ambii în calitate de reclamanţi, au înregistrat sub nr. de dosar 42203/3/2014 o cerere de chemare în judecată a pârâţilor E.P. şi T.C. prin administratorul special S.I., prin care au solicitat să se constate că în privinţa plaţilor efectuate de T.C. prin Ordinele de plata nr 3/10.02.2010, nr 2/10.02.2010, 1/10.06.2010, prin care s-a transferat in mod fraudulos suma de 1.545.000 lei catre E.P. sunt incidente dispoziţiile art. 85 alin. (4) din Legea 85/2006, privind procedura insolventei, să se dispună în temeiul 80 alin (1) lit b) si c) din Legea 85/2006 anularea transferurilor in cuantum de 1.545.000 lei efectuate de T.C. prin Ordinele de plata nr 3/10.02.2010, nr 2/10.02.2010, 1/10.06.2010 in perioada 10.02.2010-03.11.2010 si repunerea partilor in situatia anterioara prin restituirea de catre parata a sumei de 1.545.000 lei, precum şi să se dispună în temeiul art. 80 alin. (1) lit b) si c) din Legea 85/2006 anularea plaţilor efectuate de debitoare către si in numele E.P. SA in perioada 21.12.2010 - 02.08.2012, prin care debitoarea a transferat in mod fraudulos catre parata suma de 3.378.886,73 lei, si pe cale de consecinta să se dispună repunerea partilor in situatia anterioara prin restituirea de catre parata a sumei de 3.378.886,73 lei.

În motivarea în fapt a cererii reclamanţii arată că debitoarea nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele solicitate prin notificarile nr 3192/02.09.2014, 2812/24.07.2014, 1889/30.05.2014, 293/27.01.2014, 91/10.01.2014, 465/12.02.2014 (anexa 6), in vederea analizarii transferurilor efectuate de aceasta in ultimii 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa, a solicitat de la UTB să i se comunice un extras de cont al debitoarei.

Studiind extrasul de cont lichidatorul judiciar a observat că în perioada 13.10.2011-02.08.2012, debitoarea a achitat in numele paratei EP o serie de facturi in suma de 2.625.886,73 lei, iar in perioada 10.02.2010-17.10.2011 a transferat catre aceeasi parata suma de 2.198.000 lei fara ca in schimbul acestor sume de bani parata sa remite vreun bun sau sa efectueze vreo prestatie. S-a notificat debitoarea, administratorul special si parata EP pentru a pune la dispozitie documente justificative care au stat la baza transferurilor mai sus mentionate, insa nu au inteles sa răspundă.

Fata de aceste imprejurari lichidatorul judiciar susţine că în speţă sunt aplicabile dispozitiile art. 80 alin. (1) lit. b) si c) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei raportat la dispozitiile art. 85 alin. (4) din acelasi act normativ.

Spre deosebire de actele avute in vedere de art. 79, in cazul actelor nominalizate de art. 80 din Legea 85/2006, caracterul fraudulos al actului se prezuma (Decizia Civila nr 2018/24.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila).

Se mai arată în cerere că potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (4) din Legea 85/2006 prezumţia de frauda se pastreaza si in cazul in care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79 si 80.

Or, cererea formulata de creditoarea TG a fost inregistrata la data de 30.07.2012. Apreciază lichidatorul judiciar că deschiderea procedurii de insolventa a fost intarziata de atitudinea culpabila a debitoarei care, formal a sustinut ca doreste solutionarea litigiului pe cale amiabila solicitand instantei doua termene de judecata succesiv la data de 15.04.2013 si la data de 03.06.2013 in vederea achitarii creditorului urmaritor.

La data de 03.06.2013 instanta a acordat la solicitarea debitoarei TC pana pe data de 04.11.2013, termen la care a pronuntat deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei. Debitoarea desi a solicitat termen in vederea achitarii creantei detinute de TG de 2 ori, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, aceasta nu a intentionat niciodata sa achite creditorul urmaritor dovada fiind faptul ca TC nu a efectuat nici macar o plata partiala catre creditorul urmaritor, acesta din urma figurand in Tabelul Definitiv Consolidat al tuturor creantelor cu aceeasi suma pentru care a solicitat deschiderea procedurii.

De aici reiese fără echivoc faptul ca debitoarea nu a avut intentia de a solutiona pe cale amiabila litigiul, ci a abuzat de drepturile sale procesuale pentru a intarzia intrarea debitoarei in insolventa cu intentia de a expira termenele prevazute la art. 79 si 80 din lege pentru plăţile efectuate catre si numele paratei EP din perioada 10.02.2010-03.11.2011.

Insa legiuitorul a prevazut si aceasta situaţie in care debitorul prin abuz de drepturi procesuale intarzie intrarea sa in procedura de insolventa, se arată în cerere, la art. 85 alin. (4) din Legea 85/2006, articol la care mentioneaza in mod clar si expres faptul ca in aceasta situatie prezumtia de frauda se pastreaza si asupra acestor plati considerabile in cuantum de 1.545.000 lei, pe care debitoarea le-a efectuat catre EP in perioada 10.02.2010-10.06.2010.

Deci este evident ca in intervalul 15.04.2013-04.11.2013, adica aproape sapte luni debitoarea a tergiversat intrarea in procedura sub pretextul intentiei achitarii debitului. Prin atitudinea acesteia de intarziere a deschiderii procedurii prin invocarea unor false motive, debitoarea a intentionat de fapt expirarea termenelor la care se refera art. 79 si art. 80.

Astfel justifică reclamanţii motivul pentru care solicită si restituirea platilor facute in perioada 10.02.2010-10.06.2010 in suma de 1.545.000 lei, solicitare care in mod firesc ar trebui sa fie prescrisa, însa nu si in situatia de fata in care debitoarea a intarziat cu buna stiinta deschiderea procedurii in scopul de a lasa sa expire termenele la care se refera art. 79 si art. 80, se arată în cerere.

Reclamanţii susţin că dezechilibrul este vadit intrucat debitoarea nu a primit niciun bun si nici nu a beneficiat de niciun serviciu din partea paratei EP in schimbul transferului sumei totale de 1.545.000 lei.

Ori, fata de aceste imprejurari rezulta cu certitudine faptul ca in realitate aceaste sume considerabile de bani au fost scoase in mod ilicit din patrimoniul societatii, urmarindu-se de fapt golirea acesteia de active pentru ca debitoarea sa nu mai aiba cu ce sa raspunda pentu datoriile contractate.

Retinand toate aceste imprejurari este clar ca obligaţiile asumate de debitoare în aceaste operaţiuni sunt vădit disproporţionate faţă de contraprestaţia celeilalte părţi, neprimind vreun bun/neefectuandu-se nicio prestatie in favoarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 daca sunt indeplinite conditiile art. 79 si art. 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumtie care poate fi rasturnata de catre debitor.

Or, aceasta prezumtie relativa de frauda nu a fost rasturnata de catre debitoare, in sensul ca nu a dovedit caracterul licit al transferului sumei de bani prin predarea documentelor contabile de unde sa rezulta cu ce bunuri s-a marit patrimoniul acesteia si care justifica transferarea sumelor de bani catre parat, susţin reclamanţii.

Mai mult daca remiterea acestei sume de bani catre parata ar fi fost justificata cu documente, reclamanţii susţin că nu ar mai fi promovat prezenta cerere de chemare in judecata intrucat transferul ar fi fost unul licit si nu ar fi ridicat niciun semn de intrebare.

Insa in conditiile in care aceasta societate in anul 2010 inregistra datorii de 33.000.453 lei conform bilantului depus de aceasta, este evident ca aceasta se afla in stare de incetare de plati si nu isi permitea sa fie generos cu parata EP in conditiile in care TC nu putea sa isi achite propriile datorii.

Platile catre EP au fost efectuate fara vreo justificare legala sau contractuala. Prin efectuarea acestor plati este evidenta intentia debitoarei de a sustrage bunuri indiferent de natura acestora, de la urmarirea creditorilor, astfel lezandu-le dreptul de a-si mai recupaera creantele.

Intentia frauduloasa a paratului beneficiar al sumei de 1.545.000 lei este evidenta atat timp cat asociatul majoritar al EP este chiar TC conform certificatului constatator.

Asadar este neindoielnic faptul ca debitoarea a urmarit fraudarea creditorilor atat timp cat a a transferat suma de 1.545.000 lei catre o alta persoana juridica contralata chiar de catre TC. Scopul celor doua parate din prezenta cauza, care in mod evident cunosteau starea de insolventa a TC, l-a constituit fraudarea creditorilor, transferurile efectuate avand un caracter ilicit.

Debitorul poate să fie generos sau păgubos numai în condiţii de executare impecabilă a obligaţiilor proprii şi de plată integrală a datoriilor sale. În situaţii de criză, când fondurile disponibile nu-i mai ajung pentru a-şi plăti datoriile exigibile, luxul de mai sus nu-i mai este îngăduit, iar libertatea lui contractuală este repusă în discuţie, se arată în cerere. Astfel, conform indicatorilor din situatiile financiare anuale la 31 decembrie 2011, an in care s-au efectuat majoritatea transferurilor patrimoniale catre EP, datoriile totale ale societatii TC erau in suma de 49.742.209 lei. Creantele impotriva TC se nasc chiar in anul 2011 (anexa 14), an în care aceasta isi permite luxul de a fi generoasa cu EP si face plati in numele acesteia din urma in cuantum de 2.725.886,73 lei. La aceasta sum de 2.725.886,73 lei se mai adauga si alte plati efectuate direct catre EP in cuantum de 653.000 lei.

Suma totala de 3.378.886,73 lei nu ar fi putut stinge datoriile contractate, insa ar fi putut in mod semnificativ sa le diminueze, iar creanta bugetara ar fi fost integral achitata.

Reclamanţii prezintă, în cerere şi în amănunt, un număr de 371 de operaţiuni efectuate de debitorul TC în numele pârâtului EP care însumate fac 2.725.886,73 LEI.

Totodată se arată că debitorul a transferat către parata EP următoarele sume de bani: prin Ordinul de plata nr 25/21.12.2010 suma de 150.000 lei; prin Ordinul de plata nr 11.01.2011 suma de 200.000 lei; prin Ordinul de plata nr 18.01.2011 suma de 250.000 lei; prin Ordinul de plata nr 08.02.2011 suma de 30.000 lei; prin Ordinul de plata nr 17.10.2011 suma de 23.000 lei. Însumate aceste sume fac 653.000 LEI.

Deci totalul sumelor achitate în numele şi către EP este de 3.378.886,73 lei.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 25 alin. (1) lit. c), art. 79 si următoarele din Legea 85/2006, art. 80 alin. (1) lit. b) si c), art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, art. 194 si urmatoarele Cod Procedura Civila.

Cererea, scutită de plata taxei judiciare de timbru a fost însoţită de numeroase înscrisuri, enumerate în cerere, extrase de cont, notificări, certificate constatatoare eliberate de Registrul Comerţului.

Faţă de înscrisurile de la dosar instanţa reţine ca situaţie de fapt, următoarele:

La data de 04.11.2013 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 9099 prin care s-a deschis procedura generală a insolvenţei faţă de debitorul TC devenită ulterior TC, fiind numit administrator judiciar IM.

Prin Sentinţa comercială nr. 5311 pronunţată la data de 26 mai 2014 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment general în privinţa debitorului TC fiind numit lichidator judiciar Intercom Management SPRL.

Debitorul TC are sediul în Bucureşti şi a fost înfiinţată în anul 2005.

Pârâtul EPA. a fost înfiinţată în anul 1991 (SC C SA), a avut ca acţionar majoritar Statul Român şi sediul în Sibiu. În anul 2012 avea sediul în Bucureşti, din 2013 are sediul în Sibiu. Acţionar cu un procent de 89,5592% la EP. este din 1 iunie 2012 debitorul TC.

Prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010, nr 2/10.02.2010, 1/10.06.2010, s-a transferat de la debitorul TC suma de 1.545.000 lei catre EP.. Deşi lichidatorul judiciar IM a solicitat relaţii cu privire la aceste operaţiuni, atât debitorului TC cât şi pârâtului EP., aceştia nu au comunicat nici un răspuns.

Se mai reţine că în perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 debitorul TC a efectuat un număr de 371 de operaţiuni în numele pârâtului EP, către terţi, operaţiuni care însumate fac 2.725.886,73 lei.

Tot în perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 debitorul TCa virat direct către pârâtul EP, prin intermediul a cinci ordine de plată suma de 653.000 lei.

Deşi lichidatorul judiciar a solicitat relaţii cu privire la toate operaţiunile efectuate de debitor în perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012, atât debitorului TC cât şi pârâtului EP. aceştia nu au furnizat nimic.

Totodată, se mai reţine că pârâţii TC prin administratorul special, cât şi EP., deşi au fost legal citaţi aceştia nu au depus întâmpinare şi nu s-au prezentat în instanţă să-şi facă apărări.

Prin acţiunea de faţă reclamanţii, lichidatorul judiciar IM şi preşedintele Comitetului creditorilor, MI, au solicitat anularea operaţiunilor efectuate de debitor prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010, nr. 2/10.02.2010 şi nr. 1/10.06.2010 în sumă totală de 1.545.000 lei, precum şi a operaţiunilor efectuate de debitor în perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 în sumă totală de 3.378.886,73 lei, repunerea în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâtei EP. la restituirea acestor sume.

Având în vedere această situaţie de fapt judecătorul sindic constată că cererea este întemeiată, în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

În primul rând, cum cu bună credinţă a observat lichidatorul judiciar, în cerere, trebuie analizat dacă pentru Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010 (în sumă de 20.000 lei, vol. IV, fila 149), nr. 2/10.02.2010 (în sumă de 15.000 lei, vol. IV, fila 149) şi nr. 1/10.06.2010 (în sumă de 1.510.000 lei, vol. IV, fila 137), a intervenit prescripţia prin raportare la data efectuării acestor operaţiuni, data deschiderii procedurii faţă de debitor, 4 noiembrie 2013, şi la termenul de trei ani anterior deschiderii procedurii, înscris dispoziţiile art. 81, alin. 1 lit. b şi c.

Se reţine că termenul de trei ani prevăzut de art. 80 alin. 1 lit. b şi c, pentru două ordine de plată s-a împlinit pe 10 februarie 2013 (OP 2 şi 3/10 februarie 2010), iar pentru cel de-al treilea pe 10 iunie 2013 (OP 1/10 iunie 2010).

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost înregistrată de creditorul TC la data de 30 iulie 2012.

Judecătorul sindic reţine că debitorul a solicitat, în cauza 29817/3/2012, la termenul din data de 15 aprilie 2013, primul termen la care a fost prezent, legal citat, termen pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului cu TC. Deşi i s-a mai acordat un termen, în acelaşi sens, la data de 3 iunie 2013, la data de 4 noiembrie 2013 s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitor.

Prin urmare, cum bine observă lichidatorul judiciar, în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: „Prezumţia de fraudă se păstrează şi în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art. 79 şi 80.”. Cu alte cuvinte, judecătorul sindic, ca urmare a acestei prezumţii legale relative, nerăsturnată prin probe de debitor, va reţine că, prin abuz de drept procesual, debitorul a solicitat la termenele din 15 aprilie 2013 şi 3 iunie 2013 termen pentru soluţionarea amiabilă a litigiului pentru a se împlini termenul de trei ani şi în privinţa OP nr. 1/10 iunie 2013 în care este înscrisă suma de 1.510.000 lei.

Prin cele ce preced judecătorul sindic vrea să argumenteze de ce va reţine că în privinţa ordinelor de plată nr. 2 şi 3 emise în data de 10 februarie 2010 s-a împlinit termenul de trei ani prevăzut de art. 80 alin. 1 lit. b şi c, întrucât la termenul din data de 15 aprilie 2010, primul la care a fost prezent, legal citat, debitorul, trecuse mai bine de trei ani. Şi deci, judecătorul sindic nu va reţine că în privinţa ordinului de plată nr. 3 din 10 iunie 2010 s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 80 alin. 1 lit. b şi c. De aici şi faptul că cererea va fi admisă în parte

Cu privire la operaţiunile efectuate de debitor în perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 în sumă totală de 3.278.886,73 lei, este evident că, prin raportare la data deschiderii procedurii, 4 noiembrie 2013, termenul de trei ani prevăzut de art. 80 alin. 1 lit. b şi c, nu este împlinit.

Cu alte cuvinte, de acum încolo judecătorul sindic va avea în vedere suma de 1.510.000 lei aferentă ordinului de plată nr. 1 emis la data de 10 iunie 2010, în privinţa căruia s-a considerat că nu au trecut cei trei ani prevăzuţi de art. 80 alin. 1 lit. b şi c, şi suma de 3.378.886,73 lei, aferentă operaţiunilor efectuate de debitor în perioada 21 decembrie 2010 - 2 august 2012, prin care s-au plătit pe seama pârâtului SEP. către terţi, diverse sume (2.725.886,73 lei) sau direct către acesta (653.000 lei). Deci, în total 4.888.886,73 lei.

Se constată că în privinţa acestei sume sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;”

Considerentele judecătorul sindic pornesc de la faptul că reclamanţii au dovedit, cu numeroase extrase de cont, că în perioada suspectă - 10 iunie 2010 şi 21 decembrie 2010 - 2 august 2012 - debitorul a făcut mai multe plăţi, fie direct către pârâtul EP., fie pe seama acestuia către terţe persoane juridice. Nici TC prin administratorul special şi nici pârâtul EP nu au combătut aceste probe, de altfel, nici nu s-au prezentat în instanţă, deşi au fost legal citaţi. Cu alte cuvinte nu s-a probat de niciun pârât că sumele respective reprezintă o contraprestaţie pe seama unor bunuri sau servicii care au fost furnizate, prestate, de pârâtul EP., ori de terţe persoane, în favoarea debitorului TC.

Astfel, s-a făcut dovada că debitorul a făcut numeroase plăţi care nu numai că depăşesc vădit prestaţia primită de la pârâtul EP., ci se constată că prestaţia acestuia nici nu există. Cu alte cuvinte, se poate pune întrebarea dacă nu cumva prestaţia debitorului îmbracă forma unui act cu titlu gratuit, şi, drept urmare, este aplicabil art. 80 alin. 1 lit. a: „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;”

Lichidatorul judiciar a dovedit că a avut bunăvoinţă şi a solicitat celor doi pârâţi relaţii cu privire la operaţiunile în discuţie, înainte de promovarea prezentei cereri, însă aceştia nu au răspuns.

Deşi abia de la data de 1 iunie 2012 debitorul pârât TC este acţionar majoritar la pârâtul EP., judecătorul sindic nu exclude o conivenţă frauduloasă a celor două pârâte în perioada suspectă, care coincide cu perioada de acţionariat majoritar doar pentru două luni (iunie şi iulie 2012).

Conivenţa se poate prezuma judecătoreşte nu numai din faptul că cele două pârâte nu şi-au făcut apărări, dar şi din faptul că deşi au fost notificate să predea documentele justificative care au stat la baza transferurilor, acestea nici pana la data prezentei nu au pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele solicitate.

Din atitudinea acestora reiese fara niciun fel de dubiu ca nu au pus la dispozitia lichidatorului judiciar aceste documente pentru a sustrage de la urmarirea creditorilor suma de 4.888.886,73 lei si astfel a le diminua sansele de recuperare creditorilor inscrisi la masa credala. Aceste transferuri au avut ca unic scop fraudarea intereselor creditorilor prin neacoperirea creantelor acestora, intentia paratelor fiind aceea de a diminua pe cat posibil activele din patrimoniul debitoarei si nu de a desfasura relatii comerciale corecte, in vederea achitarii datoriilor societatii debitoare si astfel redresarea societatii.

Nu exista nicio dispozitie legala care sa ii permita debitoarei sa plateasca din patrimoniul acesteia o datorie angajata de o alta persoana juridica.

Avand in vedere aceaste imprejurari apreciem ca dezechilibrul este vadit intrucat debitoarea nu a primit niciun bun si nu i s-a prestat niciun serviciu in schimbul transferului sumei totale de 4.888.886,73 lei. Nici plata anumitor facturi in suma de 2.625.886,73 in numele paratei EP nu are vreo justificare legala sau contractuala.

Ori, fata de aceste imprejurari rezulta cu certitudine faptul ca aceste sume considerabile de bani au fost scoase in mod ilicit din patrimoniul societatii, urmarindu-se de fapt golirea acesteia de active pentru ca debitoarea sa nu mai aiba cu ce sa raspunda pentu datoriile contractate.

Retinand toate aceste imprejurari este clar ca obligaţiile asumate de debitoare în aceaste operaţiuni sunt vădit disproporţionate faţă de contraprestaţia celeilalte părţi, neprimind vreun bun/neefectuandu-se nicio prestatie in favoarea acesteia.

Potrivit dispozitiilor art. 85 alin. (3) din Legea 85/2006 daca sunt indeplinite conditiile art. 79 si art. 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, prezumtie care poate fi rasturnata de catre debitor.

Or, se reţine că aceasta prezumtie relativa de frauda nu a fost rasturnata de catre debitoare, in sensul ca nu a dovedit caracterul licit al transferului sumei de bani prin predarea documentelor contabile de unde sa rezulta cu ce bunuri s-a marit patrimoniul acesteia si care justifica transferarea sumelor de bani catre EP

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite, în parte, cererea reclamanţilor IM în calitate de lichidator judiciar al debitorului TC şi MI SRL, în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor debitorului TC, în contradictoriu cu pârâţii EPşi debitorul TC prin administratorul special SI, va dispune anularea transferului în cuantum de 1.510.000 lei efectuat de TC prin Ordinul de plata nr. 1/10.06.2010 către pârâta EP. şi a plaţilor efectuate de debitoarea TC către şi în numele pârâtului EP. în perioada 21.12.2010 - 02.08.2012, prin care debitoarea TC a transferat către pârâta EP şi pe seama acesteia către terţi suma de 3.378.886,73 lei şi va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că va obliga pârâta EP. să restituie debitorului TC suma de 4.888.886,73 lei.

Instanţa va respinge, ca fiind prescrisă, cererea de anulare a transferurilor în cuantum de 35.000 lei efectuate de debitorul TC prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010 şi nr. 2/10.02.2010 către pârâta EP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea reclamanţilor IM - în calitate de lichidator judiciar al debitorului TC şi MI, în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor debitorului TC, în contradictoriu cu pârâţii EP şi debitorul TC- Bucureşti, prin administratorul special SI.

Dispune anularea transferului în cuantum de 1.510.000 lei efectuat de TC prin Ordinul de plata nr. 1/10.06.2010 către pârâta EP..

Dispune anularea plaţilor efectuate de debitoarea TC către şi în numele pârâtului EP. în perioada 21.12.2010 - 02.08.2012, prin care debitoarea TC a transferat către pârâta EP. şi pe seama acesteia către terţi suma de 3.378.886,73 lei.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că obligă pârâta EP să restituie debitorului TC suma de 4.888.886,73 lei.

Respinge, ca fiind prescrisă, cererea de anulare a transferurilor în cuantum de 35.000 lei efectuate de debitorul TC prin Ordinele de plata nr. 3/10.02.2010 şi nr. 2/10.02.2010 către pârâta EP.

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 februarie 2015.