Declaraţie de creanţă înregistrată tardiv, dar înscrisă în tabelul creanţelor. Formularea unei contestaţii întemeiate pe tardivitatea declaraţiei, cu depăşirea termenului de contestare a tabelului.

Decădere din dreptul de a invoca tardivitatea declaraţiei de creanţă

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1184 din 4 februarie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 4538 din 29.06.2012 a Tribunalului Maramureş a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta H.D.V. în calitate de administrator special al SC T.C. SA Baia Mare, în reorganizare, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Baia Mare prin Primar şi Primăria Municipiului Baia Mare şi P.G. IPURL Baia Mare, desemnat administrator judiciar al SC T.C. SA Baia Mare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1786 din 12 iunie 2007 judecătorul - sindic a respins contestaţia formulată de debitorul SC T.C. SA Baia Mare şi a admis cererea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Maramureş, dispunând deschiderea procedurii insolvenţei, iar termen pentru înregistrarea creanţelor a fost stabilit la 6.08.2007.

Este real faptul că intimatul creditor Municipiul Baia Mare a înregistrat declaraţia de creanţă la 7.08.2007

Potrivit dispoziţiilor art. 76 al. 1, „cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 al. 1 lit. b, va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură”.

Din economia textului de lege invocat anterior rezultă că sancţiunea decăderii se aplică celui care nu a depus cererea în termen şi că acesta va fi decăzut de a fi înscris în tabelul creanţelor.

Conform art. 76 al. 2, text de lege invocat expres de contestatoare, decăderea va putea fi invocat oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.

Având în vedere că decăderea priveşte situaţia expresă reglementată de art. 76 al. 1, judecătorul - sindic a considerat că în cauză nu sunt incidente aceste norme, raportat la faptul că creanţa declarată de Municipiul Baia Mare prin Primar a fost înscrisă în tabelul creditorilor care n-a fost contestat în termen.

Mai mult, această creanţă a fost cuprinsă în planul de plăţi al planului de reorganizare votat şi confirmat de judecătorul - sindic, fiind executat prin efectuarea de plăţi la nivelul sumei de 25.960 lei.

Impotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea SC T.C. SA PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL H.D.V., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile recurate, admiterea acţiunii şi radierea din tabelul creditorilor şi din programul de plăţi întocmit în cadrul Planului de reorganizare modificat, a creanţei declarate tardiv de către Municipiul Baia Mare prin Primar - Primăria Municipiului Baia Mare împotriva averii debitorului S.C. T.C. S,A., considerarea plăţilor în sumă de 25,960,00 lei, efectuate până la data formulării acţiunii civile prezente, către Municipiul Baia Mare prin Primar ca fiind aferente obligaţiilor datorate către bugetul Primăriei Municipiului Baia Mare cu titlu de creanţe născute în cursul procedurii.

În motivarea recursului se arată că Tribunalul Maramureş reţine în considerentele sentinţei civile recurate că potrivit dispoziţiilor art. 76, a1.1, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62, alin. 1, litera b, va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură.

De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 76, aliniatul 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.

Cu ignorarea prevederilor acestei dispoziţii legale, cu toate că reţine că declaraţia de creanţă a creditorului intimat a fost înregistrată la data de 7.08.2007, instanţa de fond înţelege să nu facă aplicarea normei juridice incidente, deşi, aşa după cum rezultă în mod indubitabil din textul legii, decăderea reglementă conform art. 76 din Legea nr. 85/2006, poate fi invocată oricând, în tot cursul procedurii, până la închiderea acesteia, indiferent dacă debitorul se află În perioada de observaţie, de reorganizare judiciară sau de faliment.

De vreme ce legiuitorul a dorit să reglementeze posibilitatea aplicării oricând a sancţiunii decăderii pentru motiv de tardivitate a depunerii cererii de admitere a creanţei, fără a distinge în vreun fel cu privire la orice alte aspecte, consideră că instanţa de fond trebuia să facă şi ea aplicarea dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 şi implicit a principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Aşa cum rezultă din analiza documentelor existente la dosarul nr. .. ./100/2007, creditorul Municipiul Baia Mare prin Primar - Primăria Baia Mare a depus tardiv declaraţia de creanţă înregistrată sub nr. 7522/07.08.2007 (o zi întârziere după data limită 06.08.2007) pentru suma de 31.095,55 lei. Ulterior, declaraţia de creanţă a fost precizată de la nivelul sumei de 31.095,55 lei la nivelul sumei de 55.943,95 lei, în acest sens fiind depus la Tribunalul Maramureş înscrisul înregistrat sub nr. 12613/20.12.2007. Această precizare a fost făcută pentru creanţe născute anterior deschiderii procedurii (taxe şi impozite aferente perioadei anterioare datei de deschidere a procedurii insolvenţei,12.06.2007).

Creditorul face referire la decizia de impunere nr.9683/29.10.2007 prin care au fost stabilite obligaţii fiscale în cuantum total de 71.682,61 lei. Din întâmpinare rezultă că, suma de 71.682,61 lei este compusă din 55.943,95 lei, reprezentând obligaţii fiscale aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii şi suma de 15.733,50 lei, reprezentând obligaţii fiscale născute după data deschiderii procedurii.

Pentru sumele reprezentând obligaţii fiscale pentru perioada anterioară deschiderii procedurii (declaraţia de creanţă înregistrată sub nr. 7522/07.08.2007 pentru suma de 31.095,55 lei şi precizarea nr. 12613/20.12.2007 la declaraţia de creanţă iniţială de la nivelul sumei de 31.095,55 lei la nivelul sumei de 55.943,95 lei) creditorul a depus tardiv declaratia de creantă, respectiv după data de 06.08.2007, prin urmare solicită decăderea creditorului în temeiul prevederilor art.76 din Legea nr.85/2006, cu consecinţa pierderii de către acesta a dreptului de a-şi realiza această creanţă împotriva debitorului S.C. T.C. S.A., aşa cum legea prevede.

În acest context, este, de asemenea, evident, că aplicarea prevederilor art. 76 primează faţă de aplicarea celor ale art. 102 din Legea nr. 85/2006.

De altfel, creditorul Municipiul Baia Mare prin Primar recunoaşte implicit faptul că a depus tardiv cererea de admitere a creanţei împotriva averii debitorului S.C. T.C. S.A., construindu-şi apărarea prin prezentarea unor aspecte ce nu schimbă fondul cauzei şi nu influenţează starea de fapt şi incidenţa dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cu privire la creanţa cu care a fost înscrisă în tabelul creditorilor.

Prin întâmpinare, intimata S.C. T.C. S.A. arată că recursul este nefondat.

Prin întâmpinarea depusă, Municipiul Baia Mare, prin primar, a solicitat respingerea recursului formulat de către H.D.V., în calitate de administrator special al SC T.C. SA şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum şi a dispoziţiilor art.304 C. proc.civ., curtea reţine următoarele:

În speţă, creditoarea a depus cerere de înscriere la masa credală a debitoarei SC T.C. SA, fiind înscrisă în tabelul preliminar şi apoi în cel definitiv al creanţelor împotriva acestei debitoare. Potrivit propriilor susţineri ale debitoarei, aceasta nu a contestat niciunul din aceste două tabele. După confirmarea planului de reorganizare şi ulterior efectuării de plăţi conform acestuia, debitoarea a formulat o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art.76 alin.2 din Legea 85/2006, prin care a solicitat, în esenţă, radierea din tabelul definitiv a creanţei acestei creditoare, motivat de faptul că a fost depusă tardiv.

Curtea apreciază că sensul noţiunii oricând regăsite în textul art.76 alin.2 nu poate fi altul decât cel rezultat din interpretarea sistematică, prin coroborare cu celelalte dispoziţii legale care reglementează modul de desfăşurare a procedurii insolvenţei şi cu respectarea termenelor de contestare a înscrierilor din tabelul de creanţe considerate ca fiind nereale sau tardive.

Decăderea fiind sancţiunea aplicabilă unui act efectuat cu nerespectarea termenului legal în care putea fi îndeplinit, întrucât debitoarea nu a contestat, sub acest aspect, nici tabelul preliminar, şi nici pe cel definitiv al creanţelor, este, la rândul său, decăzută din dreptul de a mai invoca tardivitatea declaraţiei de creanţă formulate de o creditoare înscrisă în tabel, cuprinsă în planul de reorganizare şi care a participat la distribuiri. O interpretare contrară ar permite contestatorului să-şi invoce cu succes propria culpă în nerespectarea modului de desfăşurare a procedurii insolvenţei, conducând la eludarea dispoziţiile legale în materie.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că judecătorul sindic a făcut o corectă apreciere atât a stării de fapt, cât şi a celei de drept, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., curtea va respinge recursul debitoarei, menţinând sentinţa recurată. (Judecător Cristina Paşol)