Contestație decizie încetare contract individual de muncă. Insolvență. Suspendare de drept

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I Civilă, prin Decizia nr. 401/2017 din 24.02.2017 a hotărât că art. 36 din Legea nr. 85/2006: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal” instituie un caz de suspendare de drept, însă pentru acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor, nu și pentru cele care tind la stabilirea existenței și întinderii unui drept de creanță care nu se circumscrie unui titlu existent.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 4 martie 2013, sub nr. x/90/2013, reclamantul B. a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, contestație împotriva Deciziei nr. 864 din 6 februarie 2013, prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă din 22 ianuarie 1987, în baza art. 86 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 65 din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, solicitând și plata de daune materiale și morale.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 75 pct. 1, 77 – 80 și 272 C. muncii, art. 4.109 și 4.112 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2013 și art. 453 Cod procedură civilă.

Prin Sentința nr. 1095 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul B. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la data de 14 noiembrie 2013.

La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. La data de 26 ianuarie 2016 (data depunerii cererii la oficiul poștal), intimata-pârâtă SC A. SA a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 10 martie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a menținut starea de suspendare dispusă prin încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2014, reținând, în esență, că nu a fost soluționată definitiv procedura în raport de care s-a dispus suspendarea de drept a cauzei.

Cercetând recursul din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, conform încadrării criticilor expusă în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) Cod procedură civilă, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării procesului poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cu excepția încheierii de suspendare a judecății pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este definitivă.

În cauză, măsura suspendării și menținerea acestei măsuri au intervenit în temeiul unor norme speciale, respectiv în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2010 publicată în M. Of. nr. 505/21.07.2010, care prevăd că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

La data de 10 martie 2016, data pronunțării încheierii atacate cu recurs, art. 36 din Legea nr. 85/2006, avea următorul conținut: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”.

Înalta Curte reține că după cum se poate observa, acest text de lege instituie un caz de suspendare de drept, însă pentru acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor, nu și pentru cele care tind la stabilirea existenței și întinderii unui drept de creanță care nu se circumscrie unui titlu existent.

În speță, reclamantul B. a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC A. S.A., o contestație împotriva Deciziei nr. 864 din 6 februarie 2013, prin care intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă din 22 ianuarie 1987, în baza art. 86 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și art. 65 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. De asemenea a solicitat acordarea de despăgubiri materiale și morale, capăt de cerere care are caracter accesoriu.

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 41/2013, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, sus-menționat, trebuie interpretate în sensul că au în vedere numai acele acțiuni care tind la îndestularea creditorilor, nu și pe cele prin care, ca în speță, se urmărește recunoașterea unui drept de creanță al intimatului-reclamant și aceasta, deoarece în masa credală pot fi înscrise doar creanțele care sunt certe, lichide și exigibile și, în plus, sunt materializate în cuprinsul unui înscris cu valoare de titlu executoriu.

Or, în lipsa unui titlu executoriu, intimatul-reclamant nu poate participa la procedura specială în considerarea căreia este instituită măsura suspendării. Prin urmare, cazul de suspendare reglementat de art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu era aplicabil în cauza dedusă judecății.

Față de considerentele expuse, instanța supremă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC A. SA împotriva încheierii de ședință din data de 10 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/90/2013. A casat încheierea atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.