Compensatia - doua aspecte controversate

 

Pe langa teoria generala a compensatiei, in primul rand controversele existente privind aplicarea acestei institutii juridice, in special prin raportare la prevederile legale cuprinse in legi speciale, autorul analizeaza doua astfel de probleme cu rezonanta teoretica si practica: prima se situeaza la intersectia dintre dreptul civil si dreptul fiscal, cea de a doua se afla la intersectia dintre dreptul civil si dreptul insolventei.

Conflictul de ordin conceptional dintre prevederile Codului civil, pe de o parte, si cele cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/1999, pe de alta parte, autorul este de parere ca trebuie rezolvat in favoarea Codului civil, prin abrogarea ordonantei mentionate.

Art. 90 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa nu trebuie modificat, insa pentru interpretarea corecta a acestui text normativ pot fi avute in vedere argumentele prezentate in prezentul studiu.

Intrucat nu intentionam sa ne substituim interpretarii date de autor asupra problemei de drept retinute spre analiza in acest articol, va prezentam, cu titlu exemplificativ, cateva paragrafe din acest studiu:

"(...)Raporturile de obligatii se nasc pentru a fi executate, si in consecinta, stinse. Comparativ cu dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, care se mentine cat timp exista imobilul, chiar daca acest drept este transmis pe cale contractuala sau pe calea mostenirii, drepturile de creanta au o existenta efemera. Soarta dreptului de creanta este stingerea acestuia, in cazul ideal prin plata.

Stingerea obligatiilor semnifica incetarea raportului juridic obligational. Obligatiile se sting prin plata, compensatie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuita de executare, precum si prin alte moduri expres prevazute de lege. Prin intermediul obligatiei, creditorul (si in materia contractelor sinalagmatice ambele parti detin calitatea de creditor) isi urmareste realizarea anumitor scopuri, care, in general, se realizeaza chiar prin stingerea obligatiei intr-un mod care duce la realizarea dreptului de creanta."(...)

"(...)Compensatia conventionala presupune un acord de a compensa, si poate opera in situatiile in care nu sunt indeplinite conditiile compensatiei de plin drept, de exemplu in situatia in care una dintre cele doua datorii inca nu este exigibila. Desigur, si in cazul compensatiei conventionale, trebuie sa existe datorii reciproce.

In cazul compensatiei judiciare, o parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune compensatia.

In cursul unui proces deja inceput, mijlocul procesual pus de lege la indemana paratului pentru obtinerea realizarii dreptului sau subiectiv civil fata de reclamant este cererea reconventionala, a carei natura juridica este cea a unei veritabile chemari in judecata. Prin urmare, in cazul in care, in vederea valorificarii propriilor sale pretentii impotriva reclamantului, paratul opune acestuia compensarea creantelor reciproce, nu o poate face pe calea intampinarii, a carei functie, de prezentare a apararilor, este una diferita, ci doar prin formularea unei cereri reconventionale. Paratul poate sa-i opuna reclamantului, pe calea intampinarii, compensarea legala numai daca detine asupra acestuia, la randul sau, o creanta certa, lichida si exigibila. Asadar, in cazul in care creanta pe care paratul o opune reclamantului in vederea compensarii nu este una certa, lichida si exigibila, natura compensatiei nu poate fi decat una judiciara, paratuiavand obligatia sa supuna valorificarea dreptului sau pe calea unei cereri reconventionale."(...)

"(...)Prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/1999 si Hotararii Guvernului nr. 685/1999 se aplica exclusiv pentru datoriile nerambursate la scadenta, respectiv:

- in cazul restantelor care depasesc 10.000 lei si sunt mai vechi de 30 de zile, compensarea datoriilor intre doi agenti economici cu sediul in Romania se face prin ordin de compensare, iar compensarea se va realiza, conform Regulamentului citat, doar pe baza unor formulare tipizate si numai prin intermediul Serviciului de Compensare, din cadrul Institutului de Management si Informatica (structura a Ministerului Economiei;

- in cazul restantelor care nu depasesc 10.000 lei si sunt mai vechi de 30 de zile, compensarea datoriilor intre doi agenti economici cu sediul in Romania se face in mod direct, fara ca societatile sa fie obligate sa intre in sistemul de compensare stabilit de regulamentul sus amintit, dar si in acest caz compensarea trebuie realizata numai pe baza formularelor tipizate."(...)

"(...)Din aplicarea Ghidului rezulta o problema esentiala. Ghidul impune utilizarea sistemului de compensare sau alternativ cel putin utilizarea formularelor din Hotararea Guvernului nr. 685/1999 si in cazul facturilor mai noi de 30 de zile, cu o valoare mai mica de 10.000 lei, iar in practica se solicita aceste acte de autoritatile fiscale, cel putin in cazul contribuabililor care aplica sistemul TVA la incasare.

Ghidul, de fapt, asa cum rezulta din formularea textului, nu impune noi reglementari, ci doar face trimitere la Hotararea Guvernului nr. 685/1999, si incearca sa reia prevederile acestui act normativ, insa o face eronat: in locul facturilor cu sume mai vechi de 30 de zile, face referire la sume mai noi de 30 de zile, cu o valoare individuala mai mica de 10.000 lei.

Daca aplicam strict Ghidul, atunci se impune un formalism excesiv datoriilor curente sub 10.000 de lei, insa Ghidul nu impune acelasi formalism pentru datoriile curente care sunt peste 10.000 de lei, ceea ce nu este logic. De asemenea, nu sunt acoperite de Ghid nici datoriile cu o scadenta depasita cu mai mult de 30 de zile, dar cu o valoare individuala mai mica de 10.000 de lei.

Avem de a face cu o rasturnare a ierarhiei actelor normative, un Ghid, cu valoare de ordin de ministru si cu valoare normativa indoielnica, modifica o ordonanta de urgenta (avand forta juridica a legii) si o hotarare de guvern, ceea ce este de neconceput intr-un stat de drept bazat pe o ordine constitutionala veritabila. Mai mult, scopul ordonantei de urgenta si a normelor metodologice de aplicare emise in aplicarea ei este dat de prevenirea incapacitatii de plata, monitorizarea datoriilor cu scadenta depasita etc, astfel ca aplicarea acestor acte normative nu poate fi extinsa printr-un ghid la datoriile curente."(...)

"(...) Un alt domeniu de interes este dat de interactiunea dintre prevederile Codului civil si dreptul insolventei. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa contine in art. 90 dispozitii importante in materie de compensatie: "(1) Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatata si de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si creantelor reciproce nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei."

3.2. In legatura cu acest text legal se ridica problema interpretarii corecte.

Intr-o prima opinie, textul este in neconcordanta cu specificul procedurii insolventei. Practic, se sustine ca in conformitate cu principiile specifice procedurii insolventei, "singura solutie corecta este aceea ca fiecare creditor cu dubla calitate, concomitent creditor si datornic al debitorului, sa plateasca, in calitate de datornic, ceea ce se cuvine debitorului si, concomitent sa-si inscrie creanta in tabel la rangul de prioritate ce i se cuvine"."(...)

"(...)Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, "prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si creantelor reciproce nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei." Astfel, fara niciun dubiu, compensatia legala poate opera daca creantele reciproce s-au nascut dupa data deschiderii procedurii insolventei.

3.7. In cele ce preced, am analizat doua situatii specifice, adica situatiile in care ambele creante reciproce sunt anterioare, respectiv ulterioare deschiderii procedurii insolventei.

Se ridica intrebarea daca prevederile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 ar putea gasi aplicabilitate in alte situatii. Raspunsul este, in general negativ. Se mai pot modela doua situatii.

Astfel, intr-un prim caz, profesionistul care nu este vizat de insolventa are o datorie ulterioara deschiderii procedurii insolventei fata de profesionistul in insolventa, respectiv profesionistul in insolventa are o datorie anterioara hotararii de deschidere a procedurii insolventei. Compensatia nu poate opera, fiindca datoria profesionistului in insolventa poate fi platita numai in conditiile ordinii de prioritate a platilor impusa de art. 161 din Legea nr. 85/2014, in schimb, datoria profesionistului care nu este vizat de insolventa, trebuie sa fie platita efectiv si la scadenta.

In cel de al doilea caz, profesionistul care nu este vizat de insolventa are o datorie anterioara deschiderii procedurii insolventei, respectiv profesionistul in insolventa o datorie ulterioara hotararii de deschidere a procedurii insolventei. Datoria profesionistului in insolventa trebuie achitata in conditiile ordinii de prioritate a platilor impusa de art. 161 din Legea nr. 85/2014. In speta, este vorba despre o creanta nascuta din continuarea activitatii profesionistului in insolventa, care detine rangul 4, potrivit art. 161 din Legea nr. 85/2014. In aceasta situatie, se poate concepe o operatiune de compensatie doar daca prima datorie (al profesionistului care nu este vizat de insolventa) nu este necesara pentru stingerea unei creante cu rang prioritar mai mare. Compensatia insa, in acest caz, asa cum am aratat, trebuie subordonata ordinii de prioritate prevazute de art. 161 din Legea nr. 85/2014."(...)