Actiunea pauliană față de un debitor aflat în insolvență

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1396/2014 Dosar nr. 565/116/2012

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2014.

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Pin sentința civilă nr. 367 din 07 februarie 2013, Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC C.I. SRL Călărași; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M.; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.G.M. și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA Călărași împotriva pârâților SC C.I. SRL Călărași, S.G.M. și R.C., fiind obligată reclamanta la plata către pârâții S.M. și S.G.M. a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 1030 din 15 aprilie 2010 de B.N.P. Ș.A., S.G.M. a declarat că împrumută pe pârâta SC C.I. SRL Călărași cu suma de 200.000 Euro pe un termen de 30 de zile. Această sumă nu a fost restituită la termen și pârâtul S.G.M. a formulat cerere de executare silită împotriva pârâtei SC C.I. SRL Călărași; că la 19 iulie 2011 B.E.J. F.Gh.M. a încheiat procesul-verbal de dare în plată, constatând stinsă datoria de 200.000 Euro. Imobilul dobândit astfel, a fost înregistrat de noii proprietari, S.G.M. și S.M., în evidențele fiscale ale Primăriei Călărași, iar SC C.I. SRL Călărași a emis factura fiscală nr. 0000071 din 01 decembrie 2011 pentru vânzarea imobilului către noii cumpărători.

In timpul procesului, pârâții S.G.M. și S.M. au vândut lui R.C. drepturile litigioase ce decurg din dosarul nr. 565/116/2012 al Tribunalului Călărași, iar în anul 2007 reclamanta SC B. SA Călărași a început executarea silită împotriva debitoarei SC C.I. SRL Călărași pentru o datorie de 243.596 lei, înscriind în cartea funciară somația emisă la 05 noiembrie 2007 cu privire la imobilul în litigiu.

Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a decis că nu este fondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta SC C.I. SRL Călărași, deoarece pe temeiul art. 975 C. civ., creditorii pot să atace în nume personal actele viclene făcute de debitor cu scopul de a-i prejudicia.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M., considerând că împrumutul efectuat de soțul său este o datorie personală a acestuia.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.G.M., s-a reținut că cesiunea drepturilor litigioase nu împiedică pe creditor să verifice în raport cu acesta legalitatea actului de dare în plată și a împrumutului ce l-a precedat, motiv pentru care a respins această excepție.

Referitor la fondul cauzei s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii revocatoni, fiind dispusă respingerea cererii.

Reclamanta SC B. SA Călărași a declarat apel, criticând soluția instanței de fond ca nelegală. Curtea de apel București, secția a Vl-a civilă, la termenul din 11 octombrie 2013 a luat în discuție suspendarea soluționării litigiului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, sens în care, prin încheierea cu aceeași dată a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cauzei privind insolvența pârâtei SC C.I. SRL Călărași.

Pentru a dispune această măsură, instanța de apel a avut în vedere că pârâta SC C.I. SRL Călărași este în insolvența, judecarea acțiunii revocatorii ar încălca principiul executării concursuale a patrimoniului debitorului pentru că ar putea să fie interpretat că SC B. SA Călărași ar putea să urmărească imobilul în litigiu în mod individual cu excluderea celorlalți creditori. Hotărârea prin care s-ar decide o eventuală admitere a acțiunii revocatorii ar fi inutilă, deoarece intimata SC C.I. SRL Călărași aflându-se în procedura de insolvența, creditorul SC B. SA Călărași nu ar putea să o pună în aplicare pentru că altfel s-ar încălca principiul executării concursuale a patrimoniului debitoarei-falite.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta SC B. SA Călărași a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și continuarea judecații.

Criticile aduse încheierii atacate se referă la faptul că, instanța de apel a dispus, în mod greșit suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, fiind greșit aplicate dispozițiile art. 243 pct. 5 și art. 243 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, recurenta susține că, văzând efectele acțiunii pauliene, aceasta nu poate fi privită ca o măsură de executare silită, ci ca o acțiune în inopozabilitatea actelor frauduloase.

Astfel, suspendarea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006, nu împiedică exercitarea căilor acțiunilor reale împotriva debitorului respectiv, cele în baza cărora este supus analizei instanței dreptul de proprietate, în toate cazurile în care nu sunt dublate de capete de cerere ce vizează pretenții bănești, situație în care bunul va fi valorificat tot în cadrul procedurii de insolvență.

În acest sens, art. 36 din Legea nr. 85/2006 protejează interesele colective ale creditorilor, ori în speța dedusă judecății, aducerea la masa credală a imobilului este în interesul tuturor creditorilor înscriși la masa credală ce figurează pe tabelul preliminar.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va fi admis în considerarea următoarelor argumente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.

Din sinteza argumentării acestui motiv de recurs se poate observa că a fost vizată prima ipoteză a motivului de nelegalitate, întrucât instanța de apel a dispus în mod greșit suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, fiind greșit aplicate dispozițiile art. 243 pct. 5 și art. 243 alin. (2) C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile formulate în cauză, sens în care, suspendarea prezentei cauze, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței intimatei-parate SC C.I. SRL nu se impune, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect acțiunea pauliană prin care se urmărește revocarea actelor încheiate fraudulos de către SC C.I. SRL cu părțile din prezenta cauza.

Față de dispozițiile art. 243 alin. (2) C. proc. civ., prin care se precizează că „faptele arătate mai-sus nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor”, cauza aflându-se în faza devolutivă a apelului, sens în care se apreciază că nu se poate face aplicarea prevederilor art. 243 pct. 5 cu trimitere la art. 36 Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește interpretarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, se reține că orice urmărire individuală împotriva debitorului aflat în procedura insolvenței se suspendă ope legis, pentru a proteja interesele colective ale creditorilor, într-o primă ipoteză, iar în cealaltă ipoteză referindu-se la acțiunile judiciare, extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului bunurilor sale.

În acest context, văzând efectele acțiunii pauliene, se constată că în cauză nu poate fi vorba despre o acțiune prin care se urmărește realizarea creanței reclamanta SC B. SA asupra debitoarei, creanțele fiind stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile existând un titlu executoriu și totodată și un dosar de executare silită, care în momentul de față este suspendat.

Astfel, acțiunea pauliană nu poate fi privită ca o măsură de executare silită, întrucât aceasta vizează revocarea unor acte încheiate în mod fraudulos de către debitoare împreună cu terțe persoane pentru a-și mării insolvabilitatea sau a devenii insolvabil.

Acțiunea revocatorie numită și acțiunea pauliană, reglementată de art. 1562 – art. 1565 C. civ., este acțiunea prin care creditorii unei persoane urmăresc să obțină declararea inopozabilității actelor juridice frauduloase ale debitorului și care au adus atingere dreptului lor de gaj general, este vorba nu de revocarea actului juridic erga omnes, ci doar de înlăturarea opozabilității acelui act juridic față de creditorul care a introdus acțiunea sau care a intervenit pe parcursul unui astfel de proces.

În acest sens se reține că, acțiunea pauliană nu reprezintă o acțiune judiciară de realizare a creanței față de debitoare, cu atât mai mult o acțiune de executare silită, motiv pentru care în speță nu este îndeplinită ipoteza legală cerută pentru a se dispune suspendarea cauzei în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 85/1996.

În raport de normele legale evocate care au fost greșit aplicate ceea ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC B. SA Călărași, să modifice încheierea atacată și să dispună trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SA Călărași împotriva încheierii din 11 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, pe care o modifică în sensul că trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.