Atragerea răspunderii solidare a administratorilor pentru datoriile fiscale ale societății insolvabile. Condiții

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1587/2014 Dosar nr. 770/54/2012

Ședința publică de la 27 martie 2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 29 martie 2012, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâta A.F.P. Craiova, solicitând anularea deciziei din 12 iunie 2008 privind antrenarea răspunderii solidare cu SC I. SRL.

În motivarea acțiunii , s-a arătat că la data de 8 decembrie 2008, reclamanta a primit de la D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova o somație din care rezulta că urmează să fie executată pentru suma de 12.413 RON reprezentând un debit de 107.599 RON la care s-au adăugat penalități și dobânzi în sumă de 404.814 RON.

Prin contestația depusă la data de 16 decembrie 2008 reclamanta a solicitat să se verifice încă o dată situațiile financiare aparținând debitoarei SC I. SRL și să se constate că nu are nicio culpă care să atragă răspunderea sa în solidar cu această societate, debitul și penalitățile imense imputate neavând suport real.

Prin decizia nr. 107836 din 23 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova s-a respins această contestație cu motivarea că reclamanta a fost decăzută din dreptul de a formula o astfel de contestație.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin sentința nr. 241 din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost anulată decizia din 23 decembrie 2008 și a fost obligată pârâta să emită o altă decizie prin care să soluționeze fondul contestației prin emiterea unei alte decizii.

La data de 12 februarie 2012, reclamanta a primit o nouă somație și deplasându-se la sediul pârâtei i-a fost înaintată decizia atacată din 12 iunie 2008.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 883 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de N.M. și a anulat decizia privind răspunderea în solidară din 12 iunie 2008 și decizia privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei menționate.

Curtea a reținut faptul că reclamanta a contestat decizia din data de 12 iunie 2008 emisă de către D.G.F.P. Dolj, A.F.P. Craiova prin care s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a reclamantei în solidar cu SC I. SRL, în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 republicată, pentru obligații de plată restante ale debitorului declarat insolvabil.

Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, astfel cum era în vigoare la data emiterii deciziei, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.

Analizând decizia de răspundere în solidar, instanța de judecată a constatat că organul fiscal nu descrie care sunt acțiunile de înstrăinare sau ascundere și nici bunurile mobile și imobile din patrimoniul SC I. SRL care au făcut obiectul acțiunilor frauduloase.

Pe de altă parte, s-a reținut că nu sunt arătate nici elemente care să conducă la concluzia că a existat din partea reclamantei o rea-credință cu care să fi acționat când a înstrăinat sau ascuns bunurile societății.

Prin urmare, Curtea a reținut că în mod greșit organul fiscal a apreciat ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în condițiile în care nu sunt întrunite elemente constitutive ale faptei stabilite de către respectivele dispoziții.

Totodată s-a reținut că actul administrativ trebuie să cuprindă elementele de fapt și de drept obligatorii, respectiv descrierea în concret a stării de fapt și indicarea dispozițiilor legale aplicabile, elemente necesare pentru realizarea trăsăturii executării din oficiu a actului administrativ și realizarea controlului judiciar în procedura contenciosului administrativ.

3. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, în prezent D.G.R.F.P. Craiova, în numele și pentru A.F.P. a Municipiului Craiova.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta invocă aplicarea greșită a legii și arată că procesul-verbal de constatare a insolvabilității SC I. SRL nu a fost contestat.

Din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate și din actele depuse la dosar rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 27 C. proc. fisc.

Pentru a interveni răspunderea solidară, cu caracter special, este necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și existența unei forme de vinovăție.

În ceea ce privește prejudiciul, recurenta apreciază că există și a fost cauzat ca urmare a neachitării creanțelor fiscale de către debitoare.

Fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma acelor modalități de săvârșire, înstrăinare sau ascundere de bunuri.

Fapta ilicită este condiționată de existența calității de asociat, acționar, administrator sau orice altă persoană fizică ce desfășoară o activitate în interesul persoanei juridice, dar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este reglementat de dispozițiile art. 27 C. proc. fisc., în sensul că înstrăinarea bunurilor a provocat starea de insolvabilitate a persoanei juridice.

În ceea ce privește vinovăția, recurenta consideră că trebuie făcută distincția între cele două modalități de săvârșire a faptei ilicite, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor.

În cazul ascunderii cu rea-credință și sub orice formă a bunurilor, vinovăția este caracterizată de norma juridică sub aspectul intenției directe, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei ilicite și urmărind producerea acestuia.

În cazul înstrăinării bunurilor, formele de vinovăție sunt cele instituite de principiile dreptului comun.

În acest sens, răspunderea civilă este angajată în prezența simplei neglijențe, dar și a ușurinței sau imprudenței.

Analiza existenței sau inexistenței trebuie realizată și prin prisma regimului special privind îndeplinirea obligației administratorilor, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990.

Apărările formulate de intimata-reclamantă N.M.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc.

II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc., pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorii, acționarii, asociații, orice alte persoane care au provocat insolvabilitate persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea, ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acesteia.

Din analiza normei legale incidente se desprinde concluzia să pentru atragerea răspunderii solidare a intimatei-reclamante, în calitate de asociat și administrator la SC I. SRL, organul fiscal este dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății, înstrăinare sau ascundere a bunurilor mobile, imobile aflate în proprietatea acesteia, precum și reaua-credință a persoanei obligate solidar.

Or, atât în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate, cât și în cuprinsul motivelor de recurs, se observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea intimatei-reclamante în ajungerea în stare de insolvabilitate a societății.

Mai mult, motivele de recurs formulate de recurentă descriu situația de fapt și de drept numai din punct de vedere teoretic, fără să demonstreze legătura de cauzalitate dintre declararea insolvabilității SC I. SRL și fapta intimatei-reclamante.

Este corect ceea ce a invocat recurenta, respectiv necesitatea întrunirii dispozițiilor legale pentru atragerea răspunderii solidare, însă raționamentul nu a indicat care sunt acțiunile de înstrăinare sau ascundere a bunurilor din patrimoniul societății, ce bunuri au fost înstrăinate sau ascunse și nici elementele care să conducă la concluzia că intimata a fost de rea-credință.

În ceea ce privește incidența prevederilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, se constată că acestea reglementează răspunderea generală a administratorilor, iar temeiul juridic al răspunderii solidare din prezenta cauză este art. 27 alin. (1) C. proc. fisc., ce reglementează o răspundere specială, sub condiția îndeplinirii cerințelor impuse de această normă.

2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge declarat de D.G.F.P. Dolj, în prezent D.G.R.F.P. Craiova, în numele și pentru A.F.P. a Municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 883 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014.