Activitatea dependenta vs. activitatea independenta

Conform prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2, subpunctul 2.1 din Legea 571/2003 Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, este considerata activitate dependenta orice activitate desfasurata de o persoana fizica intr-o relatie de angajare.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale, orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:

a) beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;

b) in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;

c) platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;

d) platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

 

Asadar, daca activitatea se desfasoara, de exemplu, dupa un anumit program, intr-un anumit loc, cu indeplinirea atributiilor stabilite de platitorul de venit, atunci respectiva persoana se afla intr-o relatie de angajare, pentru desfasurarea careia se poate incheia contract de munca.

Mentionam, totodata, ca daca in speta este vorba de o persoana careia ii sunt delegate atributii de conducere a societatii pe actiuni, atunci sunt aplicabile dispozitiile Legii 31/1991 privind societatile comerciale.

Potrivit art. 143 alin. (1) din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Prin director al societatii pe actiuni se intelege potrivit alin. (5) din acelasi articol, numai acea persoana careia i-au fost delegate atributii de conducere a societatii, in conformitate cu alin. (1).

Orice alta persoana, indiferent de denumirea tehnica a postului ocupat in cadrul societatii, este exclusa de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societatii pe actiuni (art. 143 alin. 5 din lege).

Asadar, potrivit definitiei, director al societatii pe actiuni este numai acea persoana careia i-au fost delegate de catre consiliul de administratie atributii de conducere a societatii.

Art. 137 indice 1 alin. 3 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, astfel cum a fost introdus prin Legea 441/2006, prevede ca pe durata indeplinirii mandatului, administratorii nu pot incheia cu societatea un contract de munca. In cazul in care administratorii au fost desemnati dintre salariatii societatii, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.

Aceste prevederi se aplica si directorilor in aceleasi conditii ca si administratorilor (vezi art. 152 din Legea 31/1990 astfel cum a fost modificata prin OUG 82/2007).

Asadar, din aceste dispozitii legale intelegem ca in cazul in care administratorii/directorii au fost desemnati dintre salariatii societatii (adica dintre salariatii angajati pe o functie ce nu presupunea indeplinirea mandatului de director, de exemplu inginer) contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului de director.

In concluzie, suspendarea prevazuta de art. 137 indice 1 alin. 3 din Legea 31/1990 privind societatile comerciale, astfel cum a fost introdus prin Legea 441/2006, se refera la situatiile in care administratorii/directorii au fost desemnati dintre salariatii societatii, situatie in care contractul lor de munca trebuie suspendat pe perioada mandatului, urmand ca la incetarea madatului, contractul individual de munca sa isi reia cursul in sensul ca administratorul/directorul redevine salariat al societatii reluandu-si functia detinuta anterior acceptarii mandatului.