Răspunderea administratorului față de societate

Dr. Sebastian Bodu a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2015 articolul intitulat „Răspunderea administratorului față de societate”.

Mandatarul nu răspunde cu averea proprie pentru obligațiile pe care le contractează în numele mandantului, dacă acționează conform contractului de mandat.

În caz contrar, membrii organului de administrare răspund civil față de societate, pentru nerespectarea îndatoririlor din lege și din contractul de mandat. În doctrină există divergențe între calificarea răspunderii administratorilor, respectiv ai membrilor consiliului de supraveghere ca fiind contractuală sau delictuală, însă autorul este de părere că răspunderea este în mod cert una contractuală.

În baza art. 155-155¹ din Legea nr. 31/1990 se va introduce o acțiune în răspundere civilă de către societate, fiind aplicabil criteriul bunului administrator în stabilirea culpei. Acest criteriu nu este aplicabil societății cu răspundere limitată, ci este aplicabil dreptul comun, respectiv criteriul obiectiv (criteriul bunului proprietar, care răspunde și pentru culpa ușoară) sau subiectiv (criteriul gestionării propriului patrimoniu). De la criteriul bunului administrator, nefiind de ordine publică, se poate deroga prin actul constitutiv sau hotărârea adunării generale. Răspunderea administratorilor, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, este întotdeauna solidară.

Administratorii societății pe acțiuni administrate în sistem unitar, în afară de răspunderea pentru faptele propii, răspund și pentru faptele prejudiciabile ale directorilor. Este vorba, în fapt, de o răspundere pentru propria faptă, deoarece nu au realizat corespunzător monitorizarea, supravegherea.

Va rămâne la aprecierea instanței dacă administratorii au fost suficient de vigilenți pentru a împiedica fapta prejudiciabilă. Administratorii se pot disculpa, probând faptul că prejudiciabilă realizată de directori a avut loc deși ei au aplicat toate măsurile necesare pentru a preveni astfel de evenimente.

Solidaritatea nu se aplică administratorilor în raport cu directorii, deoarece nu este prevăzut expres de lege, așadar, suntem în prezența unei răspunderi disjuncte între administratori și directori, dar este solidară între administratori.

Membri consiliului de supraveghere nu răspund pentru faptele prejudiciabile ale directorilor, întrucât această prevedere nu există în lege. Informarea periodică pe care consiliul de supraveghere trebuie să o realizeze către directorat nu atrage o răspundere pentru altul, ci o răspundere pentru fapta proprie de a nu fi luat măsuri potrivite pentru evitarea prejudiciului.

Răspunderea administratorilor, respectiv a membrilor consiliului de administraţie este solidară faţă de societate pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiunilor lor, în cazuri expres prevăzute de lege.

Pentru a ieși din această solidaritate, un membru trebuie să probeze faptul că nu a participat la fapta ilicită, că nu a avut cunoștință de existența ei sau că, aflând ulterior despre aceasta, a depus toate diligențele pentru a preveni sau limita prejuciul.

Desolidarizarea diferă în funcție de modul în care lucrează membrii: separat sau împreună. Membrul opozant va trebui să execute o serie de formalități denumite „protest”, devoalând opoziția față de decizia adoptată de un membru separat sau de mai mulți, împreună, dar și să-i încunoștințeze pe cenzori sau pe auditorii interni, după caz.

În lipsa protestului, nu va opera desolidarizarea. De asemenea, aceasta nu va opera dacă opozantul are vreo vină în privința chestiunilor împotriva cărora protestează. În cazul în care nu există cenzori sau auditori interni și nici înștiințarea asociaților nu e posibilă, autorul este de părere că e suficientă înscrierea opoziției într-un proces-verbal pentru a fi probată.

Prin Legea nr. 441/2006 s-a introdus regula deciziei de afaceri, care prevede faptul că administratorul a cărui răspundere se cere de către societate va fi considerat că a acţionat cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator dacă, la momentul luării deciziei ce a provocat prejudiciul, a fost în mod rezonabil îndreptăţit să considere că acţionează în interesul societăţii şi pe baza unor informaţii adecvate.

Decizia de afaceri se referă la orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite măsuri cu privire la administrarea societății. Prin urmare, în caz de litigiu, pârâții vor trebui să probeze că au acționat în baza unei decizii de afaceri, pentru a înlătura răspunderea.

În art. 144² alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se regăsesc condiții ce trebuie întrunite pentru a fi în prezența unei decizii de afaceri. Putem rezuma faptul că deciziile luate de către administratorii le iau în cursul activității trebuie să fie bazate pe informații care trebuie să fie, în mod rezonabil, adecvate. Sursele de informare sunt informații publice sau confidențiale, iar gradul de importanță al deciziei este relevant, deoarece este direct proporțional cu nivelul de documentare necesar pentru a lua decizia.

În concluzie, răspunderea administratorului față de societate se apreciază după criterii diferite, în funcție de modul de organizare al societății. Răspunderea administratorilor este, în principiu, solidară, iar desolidarizarea este posibilă în anumite condiții.