Raspunderea administratorilor.

1.Răspunderea civilă a administratorilor

Art. 35 alin. ultim al Decretului nr.31/1954 prevede că faptele ilicite săvârşite de persoana ce are calitatea de organ al societăţii determină răspunderea celui ce le-a săvârşit, atât faţă de societate cât şi faţă de cel de-al treilea. Prin acest articol se insituie răspunderea personală a organelor de conducere faţă de societate şi faţă de terţi pentru faptele ilicite săvârşite de aceste organe.

În planul societăţilor comerciale LSC a preluat acest principiu al răspunderii personale a organelor de conducere a persoanei juridice prin instituirea în art. 72 şi 73 a răspunderii personale a administratorului societăţii comerciale pentru prejudiciile cauzate prin fapta sa ilicită.

Raţiunea instituirii unei răspunderi personale a administratorului societăţii comerciale se explică prin rolul esenţial pe care legea l-a conferit administratorului ca organ de conducere, de gestiune şi de reprezentare a societăţii. În consecinţă pentru contrabalansarea întinselor puteri pe care legiuitorul le-a atribuit administratorului s-a impus instituirea unei răspunderi specifice a acestuia.

Caracterul subsidiar al răspunderii civile

Deşi atragerea răspunderii civile este suceptibilă de a fi aplicată tuturor faptelor ilicite comise de administratori în orice împrejurare, în realitate ea nu reprezintă şi nu trebuie să reprezinte decât un ultim remediu. Acţionarii trebuie să recurgă la antrenarea ei după ce s-au aplicat alte sancţiuni preliminare sau alte proceduri de reparare a prejudiciului.

Cu toate acestea este întotdeauna mai eficace să te plasezi pe un teren represiv, astfel încât să ceri daune interese pentru repararea prejudiciului de la administrator sau să te constitui parte civilă în procesul penal , mai ales având în vedere caracterul intimidant al laturii penale. Pe de altă parte prin formularea unei acţiuni în justiţie faptele ilicite sunt supuse controlului instanţei prin adminstrarea de probe , iar dovada lor nu va putea fi contestată .

Dar această acţiune în antrenarea răspunderii administratorului prezintă şi inconveniente având în vedere importanţa pe care o dau foarte multe societăţi renumelui comercial şi financiar iar o asemena acţiune ar atrage atenţia publicului şi investitorilor asupra unui eşec al societăţii. În concluze această acţiune va fi utilizată ca un ultim mijloc de reparare a prejudiciului.

Caracterul delictual sau contractual al răspunderii civile

Având în vedere prevederile art. 72 din LSC care statuează că ”obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute de această lege” în doctrina de specialitate s-a discutat îndelung pentru a stabili dacă răspunderea administratorilor are un caracter delictual sau contractual.

Într-o opinie clasică se consideră că răspunderea administratorului are caracter contractual care se naşte din executatea obligaţiilor impuse prin contractul de mandat. Ulterior s-a apreciat că nu poate fi vorba de o răspundere pur contractuală, ce urmează a fi reglementată de regulile madatului, ci de o dublă răspundere contractuală şi legală. În doctrina mai recentă alţi autori au apreciat că răspunderea administratorului nu are natură contractuală ci legală întrucât acesta are calitatea de reprezentant legal al societăţii.

S-a arătat în doctrină că întrucât administratorul acţionează ca reprezentant legal al societăţii, el răspunde faţă de societate, iar nu faţă de terţi. Actele juridice încheiate în raporturile cu terţii angajează răspunderea societăţii în raporturile cu terţii care poate fi o răspundere contractuală sau delictuală.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi practica judiciară prin decizii stabilind că „ întrucât obligaţiile şi răspunderile administratorilor societăţii comerciale instituite de dispoziţiile art.72 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 , fac trimitere la reglementările referitoare la mandat cât şi la dispoziţiile speciale prevăzute de lege acţiunea în răspunderea administratorilor având o natură complexă putând fi contractuală, mai ales faţă de societate, când rezultă din încălcarea mandatului, cât şi delictuală când se referă la încălcarea altor dispoziţii ale legii.”

Administratorii sistemului unitar

Potrivit art. 142 consiliul de administraţie este însărcinat cu „îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.”.Prin urmare el este organul care gestionază societatea şi o reprezintă în raporturile cu terţii şi care răspunde în calitate de administrator pentru îndeplinirea atribuţiilor sale .

Art. 143 stabileşte posibilitatea consiliului de administraţie de a delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general, în mod evident directorii numiţi dintre administratorii societăţii răspund în această calitate în aceleaşi condiţii ca şi membrii consiliului de administraţie.

Problema apare în cazul directorilor numiţi de consiliul de administraţie care nu au calitatea de administrator, LSC a reglementat şi această problemă statuând la art. 152 „ directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor „ prevederile aplicabile în acest sens „se aplică directorilor în aceleaşi condiţii ca şi administratorilor”.Instituirea acestei răspunderi este justificată de considerentul că este transferată conducerea societăţii directorilor.

Din punct de vedere al naturii juridice a răspunderii directorilor s-a reţinut în practica judiciară, că răspunderea directorului executiv al societăţii comerciale este de natură civilă şi nu de natură de a fi reglementată de Codul Muncii.

În doctrină s-a arătat ca deşi textul de lege consacră un regim juridic al răspunderii asemănător cu cel al administratorilor şi pentru directorii executivi, directorii nu sunt direct responsabili faţă de acţionari , ci faţă de consiliul de administraţie ai cărui mandatari sunt.

Administratorii sistemului dualist

Art. atribuie conducerea societăţii pe acţiuni directoratului, care „îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii”. Rezultă deci că directoratul este asimilat consiliului de administraţie din sistemul unitar într-o oarecare măsură . Membrii directoratului sunt cei care gestionează societatea şi o reprezintă în raport cu terţii şi în justiţie, din aceste considerente membrii directoratului sunt răspunzători ca administratorii pentru neîndeplinirea îndatoririlor ce le revin în acelaşi mod ca şi membrii consiliului de administratie.

În ceea ce priveşte consiliul de supraveghere acesta nu exercită funcţia de administrator al societăţii pentru că atribuţia lui principală este de a exercita controlul permanent asupra conducerii societăţii care este asigurată de directorat. De asemenea consiliul de supraveghere nu are atribuţii de reprezentare şi LSC instituie o interdicţie de a nu fi membru al consiliului de supraveghere şi al directoratului în mod concomitent, de unde rezultă că cele două organe sociale ale societăţii au calităţi diferite.

Prin urmare în sistemul dualist administratorii răspunzători sunt membrii directoratului.

Condiţiile de existenţă a răspunderii administratorilor

Natura juridică deopotrivă contractuală şi delictuală a răspunderii administratorului societăţii pe acţiuni a obligat doctrina comercială să identifice acele condiţii de antrenare comune a acestei răspunderi, atât faţă de societate şi asociaţi cât şi faţă de terţi.

Doctrina a enumerat următoarele condiţii obligatorii ale existenţei răspunderii civile a administratorului:

-existenţa unei legături contractuale între persoana responsabilă şi victimă;

-existenţa unei fapte ilicite constând într-o nerespectare a unei obligaţii contractuale sau legale, prin care se aduce atingere unui drept subiectiv sau unui interes al persoanei vătămate;

-producerea unui prejudiciu;

-existenţa unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu;

-vinovăţia administratorului care a săvârşit fapta ilicită;

-inexistenţa unei cauze de nerăspundere.

Formele de răspundere civilă

În cazul răspunderii administratorilor există trei forme de manifestare a acesteia: răspunderea faţă de societate şi asociaţi şi răspunderea excepţională faţă de terţii.

• Răspunderea faţă de societate

În cazul antrenării răspunderii civile faţă de societate, administratorul răspunde pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor sale, stabilite prin statutul societăţii, LSC sau hotărârile adunării generale.

Răspunderea cunoaşte două forme : directă atunci când prejudiciul este cauzat societăţii şi o răspundere de regres, când prejudiciul este cauzat unui terţ iar societatea a trebuit să-l despăgubească.

Temeiul juridic al acestei acţiuni în regres a constituit subiectul unor discuţii doctrinare, astfel unii autori au considerat că temeiul de drept al acţiunii în regres il constituie art. 1000 alin. 3 C.Civ. respectiv raportul de prepuşenie care există între administrator şi societate. Alţi autori invocă ca temei de drept al acţiunii în regres art. 35 alin 3 şi 4 din Decretul 31/1954 conform cărora administratorul răspunde în calitate de organ al societăţii comerciale pentru orice faptă ilicită săvârşită cu „prilejul exercitării funcţiei încredinţate” .Tindem a înclina spre cea de-a doua opinie exprimată tocmai datorită specificităţii răspunderii administratorului faţă de răspunderea clasică a prepusului faţă de comitentul său, şi după cum bine ştim specialia generalibus derogat.

• Răspunderea civilă faţă de asociaţi

Acest caz de răspundere are în vedere acele împrejurări în care administratorul unei societăţi comerciale a produs prin conduita sa prejudicii acţionarilor, neconvocarea acţionarilor la adunările generale astfel încât aceştia nu-şi pot exercita dreptul la vot , deturnarea dividendelor cuvenite acţionarilor constituie de exemplu astfel de fapte.

În aceste împrejurări, acţionarii trebuie să facă dovada existenţei unui prejudiciu individual şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta administratorului.

Răspunderea civilă faţă de terţi

Datorită prevederilor art. 73 LSC care limiteză acţiunea în răspundere a creditorilor sociali contra administratorului numai la cazul falimentului societăţii faţă de terţi răspunderea administratorului nu poate fi antrenată , în condiţii de funcţionare normală a societăţii .

Răspunderea în cazul falimentului

Procedura antrenării răspunderii în cazul falimentului este reglementată de Legea 85/2014.